Este prima zi de Crăciun. Sincer mă bucur. Dar faptul că ieri, pe 24 decembrie, se fac 7 luni de când a murit Paul tot mă doare. Şi na, vroiam să scriu asta ieri, pe 24, dar cum am ajuns acasă la 05:00 AM scriu acuma. Asta e. Cum spuneam, ieri s-au făcut 7 luni de când a murit Paul Gray. Parcă a trecut mult prea repede timpul. Ştiu că probabil am mai zis ce voi spune acuma, dar ce-mi pasă? Important e că trupa continuă, încep un nou turneu european şi sincer mă gândeam să mă duc în Anglia la festivalul Sonisphere. Nu va avea acelaşi farmec fără Paul, dar Slipknot vor rămâne aceiaşi. #0, #1, #2, #3, #4, #5, #6, #7 şi #8. Nimeni nu-l va putea înlocui pe Paul niciodată. Şi e bine că pe viitorul album cei din trupă vor cânta la bass. Adică, James #4, Mick #7, Joey #1 şi probabil Chris #3 care e totuşi bassist în Will Heaven. Indiferent de cât timp va trece, durerea va ramâne aceeaşi. Paul era, este şi va fi idolul meu. Şi acuma chiar nu am cum să regret tatuajul cu Slipknot. E şi un fel de omagiu adus lui Paul. Nu mă mai lungesc că nu vreau sa vă plictisesc. Mesajul este clar. Nu-l voi uita niciodată pe Paul. Şi aşa, să zic şi ce-am făcut de ajun, am fost la un vecin cu Alex şi Cosmin. Am băut, am jucat rummy, am mâncat şi eu cu Alex am jucat rolul de aspirator. Acuma e 05:30 AM. A venit Moş Crăciun şi la mine. Mi-a adus un tricou cu Iron Maiden şi o pereche nouă de manuşi fără degete. Exact ce îmi trebuia sincer. Merry Christmas and stay (sic). R.I.P. Paul Gray. You`ll never be forgotten. #2 will always have a meaning. Keep kicking some asses wherever you are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu